Am devenit straini unul pentru celalat,iar privirile se intorc ratacite in locuri pustii.
O senzatie amara apare atunci cind il vezi si iti pare ca e atit de aproape sufletului,dar in acelasi timp devine o umbra,o reflectie nesemnificativa a ceea ce insemna cindva pentru mine.Atita timp a trecut prafuindu-mi amintirile, ca astazi nici macar nu-mi pare rau ca simt doar indiferenta.Astazi nu mai ezit sa-l privesc in ochi...acum nu mai astept nimic de la el,incep doar sa-mi refac clipa in care se avinta toata fiinta mea..
