Teama

Tresar...cu ochii speriati ma uit in jur,vad doar o banca prafuita pe care stau,dezordonate,amintirile.Cobor incet privirea,de teama necunoscutului in care ma aflu si nu gasesc nimic decit picioarele mele incolacite care cautau o sursa de caldura.Era totul alb si nimic nu se vedea in zare.Nu departe,insa,gasesc casa mea,pritenii,parintii..intreaga lume in care am trait pina de curind,pentru ca acum imi par aceste locuri prea straine.Vad un peisaj sec care nu-mi trezeste absolut nici un sentiment,sufletul,parca,raminind intr-o stare de somnolenta si nu reactioneaza la nimic.Mi-e teama de aceasta indiferenta a corpului meu,de aceasta distanta dintre mine si universul in care traiesc..O clipa mi-a fost de ajuns sa inteleg cum e sa traiesti departe de amintiri,abia acum sint constienta de valoarea acestora.Mi-e teama sa nu le pierd definitiv...